YAMA şi NIYAMA (codul moral şi codul personal)  Cuvîntul YAMA provine din radacina YAM care înseamna "a pune frîu", "a tine în mîna", "a supune", "a stapîni". YAMA reprezinta regulile de comportament si se refera la controlul anumitor tendinte negative ce apar la toate fiintele umane. Aceste constrîngeri nu sînt specifice numai yoghinilor deoarece orice om într-o anumita masura le practica. Dar yoghinul trebuie sa le aduca la perfectiune, lucru care cere o daruire totala, aspiratie, consecventa, curaj. Ele confera în acest caz puteri paranormale. 

Asa cum sînt mentionate în YOGA SUTRA ale lui PATANJALI, YAMA sînt în numar de cinci:  1. AHIMSA (non-violenţa); 2. SATYA (adevărul); 3. ASTEYA (non-furtul); 4. BRAHMACHARYA (continenţa); 5. APARIGRAHA (non posevitatea). 

Yamas-urile constau din cinci aspecte: ahimsa (starea de non-violenţă faţă de orice, fie om animal sau altceva); brahmacharya (control sexual sau continenţă); satya (practicarea adevarului ; onestitatea) asteya (non posesivitate); aparigraha (non-posesiune). Niyamas-urile sunt de asemenea cinci la număr: saucha (curăţenie); santosha (mulţumire); tapas (austeritate); svadhyaya (studiul spiritual individual) şi ishwara pranidhana (supunerea faţă de voinţa cosmică şi consacrarea acţiunilor). Yamas-urile sunt destinate să armonizeze interacţiunile sociale şi Niyamas-urile sunt destinate să armonizeze simţurile interioare. Ambele, yamas-urile şi niyamas-urile, au drept scop de a reduce fricţiunile între acţiunile exterioare ale omului şi atitudinile interioare ale lui. Există o relaţie mutuală: mintea stimulează acţiunile exterioare şi acţiunile exterioare stimulează mintea. Dacă acţiunile exterioare nu sunt armonioase, atunci mintea va fi deranjată. Invers, o minte deranjată tinde să producă acte dizarmonioase. Acesta e un cerc vicios, în care tulburarea interioară duce la tulburarea exterioară şi invers. Yamas-urile şi Niyamas-urile tind să rupă acest cerc vicios şi prin urmare să calmeze mintea prin acţiuni înţelepte şi atitudini înţelepte faţă de sine, faţă de viaţă şi faţă de mediul înconjurător. 

Cu toate că yamas-urile şi niyamas-urile constau numai din zece imperative, ele cuprind o marjă întinsă a activităţii umane. Ele abordează problema tulburării mentale din punct de vedere extern, periferic, dar aceasta constituie startul către schimbări mai profunde care pot lua naştere din explorarea mai profundă a minţii. Regulile nu sunt uşor de aplicat, dar chiar şi o aplicare aproximativă va duce la o pace mentală considerabilă. Aplicarea perfectă vine numai odată cu realizarea de sine. 

PLANUL MORAL SI ETIC IN YOGA 

YAMA SI NIYAMA 

In YOGA exista doua prime etape esentiale ce integreaza aspectele morale si etice într-un mod foarte riguros. Din perspectiva integrarii fiintei în armonia universala, nerespectarea acestor etape cît de cît face ca ulterior yoghinul sa nu poata evolua spiritual. 

Prima etapa se numeste YAMA; ea implica 5 abtineri care se aplica actiunilor, intentiilor, cuvintelor: 1) AHIMSA (non-violenta), 2) SATYA (adevarul), 3) ASTEYA (non-furtul), 4) BRAHMACHARYA (continenta), 5) APARIGRAHA (non-posesivitatea). 

AHIMSA (NON-VIOLENŢA) Cuvîntul AHIMSA este format din particula "A" care înseamna "non" si din substantivul

"HIMSA" - care înseamna "ucidere" sau "violenta". Este mai mult decît un imperativ negativ de a nu ucide, caci are un înteles pozitiv mai larg ce implica iubirea. Aceasta iubire cuprinde toate creaturile caci sîntem cu totii copiii aceluiasi TATA Dumnezeu. Yoghinul crede ca a ucide sau a distruge o fiinta înseamna a insulta Creatorul. Oamenii ucid adesea pentru hrana sau pentru a se apara de o primejdie. Dar faptul ca un om este vegetarian nu implica si ca este non-violent ca temperament sau ca el este un yoghin, cu toate ca practica YOGA impune acest regim. Un cutit poate fi folosit la împartirea unui fruct în bucati sau la înjunghierea unui dusman. Greseala nu este în instrument ci în cel care-l foloseste. Oamenii devin violenti pentru a-si apara interesele, propriile trucuri, pe cei dragi, proprietatea sau onoarea. Dar un om nu se poate bizui numai pe el pentru a se apara pe el însusi sau pe ceilalti. Credinta ca poate face aceasta este falsa. Um om trebuie deci sa se bizuie pe Dumnezeu care este sursa tuturor puterilor. Atunci nu se va mai teme de nimic, de nici un rau. Violenta se naste din teama, slabiciune, ignoranta sau neliniste. Pentru a o stapîni este nevoie de eliberare de teama. Pentru a obtine aceasta eliberare, ceea ce este necesar este o noua atitudine în fata vietii si o reorientare a mintii. Violenta scade în mod necesar atunci cînd oamenii învata sa-si bazeze credinta pe realitate si cercetari mai degraba decît pe ignoranta si presupuneri. 

Yoghinul crede ca orice creatura are tot atîta drept la viata ca si el. Crede ca s-a nascut pentru a-i ajuta pe ceilalti si priveste cu iubire la toate fiintele. El stie ca viata lui este legata în mod inexorabil de cea a celorlalti si se bucura daca-i poate ajuta sa fie fericiti. Atunci, prin empatie, fericirea lor devine fericirea sa. El pune fericirea celorlalti înaintea propriei sale fericiri si devine o sursa de bucurie pentru toti cei care îl întîlnesc. 

Asa cum parintii încurajeaza un copil la primii pasi, tot asa îi încurajeaza si el pe cei mai nefericiti si îi face apti sa supravietuiasca. 

Pentru o fapta rea comisa de altii, oamenii cer dreptate. Pentru una facuta de ei însisi, cer îndurare si iertare. Yoghinul, pe de alta parte, crede ca un rau facut de el trebuie judecat, în timp ce pentru un rau facut de altii, cere iertare. El stie cum sa traiasca si îi învata si pe altii cum sa o faca. Nazuind tot timpul sa se perfectioneze, el le arata celorlalti, prin dragoste si compasiune, cum sa devina mai buni. 

Yoghinul se opune raului din omul care face rau, dar nu persoanei însasi. El recomanda cainta si nu pedeapsa pentru un rau facut. Opozitia fata de rau si dragostea pentru cel care-l comite pot coexista. Sotia unui betiv se poate opune obiceiului lui, continuînd sa-l iubeasca pe sotul sau. Opozitia fara dragoste duce la violenta. A-l iubi pe cel care face rau fara a te opune raului din el, este nebunie si duce la nefericire. Un yoghin stie ca a iubi o persoana în timp ce te lupti cu raul din ea, este calea cea mai buna de urmat. Batalia este cîstigata pentru ca el lupta cu dragoste. O mama iubitoare îsi bate uneori copilul pentru a-l dezvata de un obicei rau. In acel mod, un adevarat sustinator al lui AHIMSA îsi iubeste adversarul. 

Alaturi de AHIMSA se afla ABHAYA (lipsa de teama) si AKROTHA (lipsa de suparare). Eliberarea de teama vine numai pentru aceia care duc o viata pura. 

Yoghinului nu-i este teama de nimeni si nimeni nu trebuie sa se teama de el caci el este purificat prin studiul Sinelui. Teama cuprinde un om si îl paralizeaza. El este speriat ca ar putea pierde mijloacele de existenta, bogatia sau reputatia. Dar cea mai mare teama este cea de moarte. Yoghinul stie însa ca este diferit de trupul sau care este un lacas temporar pentru spiritul sau. El vede toate fiintele în Sine si Sinele în toate fiintele si, prin urmare, îsi pierde orice teama. Cu toate ca trupul sau este supus bolii, vîrstei, decaderii si mortii, spiritul este etern si ramîne neatins. Pentru un yoghin, moartea este un aspect tranzitoriu care da gust vietii. El si-a dedicat mintea, ratiunea si întreaga sa viata descoperirii Divinului. 

Prin urmare, cînd cineva si-a legat întreaga fiinta de Supremul Divin, de cine si de ce ar putea sa se mai teama ? 

EFECTE 

Practica constanta a non-violentei (AHIMSA) are drept efect universal dezradacinarea sentimentelor de ostilitate fata de orice fiinta. In preajma aceluia în care non-violenta a prins perfect radacina, toate fiintele renunta la ura, antipatie sau dusmanie. 

"Nici corpul, nici mintea nu trebuie sa-ti fie stapîni. Sa ne aducem aminte ca, de fapt, corpul ne apartine si nu noi apartinem corpului (corpul este facut pentru om si nu omul pentru corp)." (SWAMI VIVEKANANDA) 

SATYA (adevarul) 

SATYA sau adevarul este cea mai importanta regula de comportare. MAHATMA GANDHI spunea: "Adevarul este Dumnezeu si Dumnezeu este Adevar". Asa cum focul arde impuritatile si rafineaza aurul, tot astfel focul adevarului îl purifica pe yoghin si arde impuritatile din el. 

Adevarul a fost în mod special respectat si chiar adorat în traditia yoghina. Vedele afirma ca: "Adevarul este cel ce guverneaza pamîntul, apa, cosmosul întreg". Mahabharata afirma chiar ca: "Daca meritul obtinut facînd o mie de sacrificii rituale ASHVAMEDHA ar fi plasat în balanta cu meritul adevarului (SATYA), adevarul ar atîrna înca mai greu". Marele întelept MANU afirma: "Toate activitatile umane sînt efectuate gratie cuvîntului si nu exista alt mijloc de comunicare a gîndurilor decît cuvîntul, deci omul care necinsteste cuvîntul care este sursa si fundament pentru toate activitatile, fiind nesincer sau incorect în limbajul sau, se poate spune ca devine în acelasi timp un hot al tuturor lucrurilor pe care el le denatureaza". Pentru respectarea acestei reguli, yoghinul trebuie sa se abtina de la orice exagerare, pretentie, exprimare echivoca, semiadevar, dezvoltînd în acelasi timp o putere de viziune clara si directa excluzînd confuzia, inconstanta, agitatia haotica în vorbire, gîndire sau actiune. 

SATYA, la nivelul vorbirii, înseamna ca nu trebuie sa spunem ceea ce stim ca este fals. Si nici nu trebuie sa inducem pe altii în eroare lasîndu-i sa înteleaga ca stim ceva cînd de fapt numai banuim, sau facem presupuneri dogmatice. Implica de asemenea ca nu trebuie sa facem judecati pripite. Acestui autocontrol trebuie sa i se dea totusi un sens mai larg: sa fii drept în gînd si în fapta tot asa ca si în vorbire. Yoghinul trebuie sa consacre fiecare clipa a vietii sale Adevarului în sensul lui cel mai larg. Aceasta implica sa gîndim în termenii celor mai înalte principii de care sîntem capabili, hotarînd ca actiunile si gîndurile noastre sa fie în concordanta cu aceste principii si fiind consecventi lor. 

Minciuna nu se refera numai la vorbire. Putem minti prin actiuni daca aceste actiuni îi înseala pe altii; de exemplu, îi facem sa creada ca am facut un lucru pe care nu l-am facut si nici nu am avut de gînd sa-l facem. La sfîrsitul fiecarei zile trebuie sa ne întrebam daca am respectat principiile adevarului. Uneori poate exista tendinta de a încerca sa justificam un neadevar. Ar fi însa o noua greseala pentru ca în felul acesta ne am minti pe noi însine si nu trebuie sa ne înselam pe noi asa cum nu trebuie sa-i înselam nici pe ceilalti. 

De asemenea, adevarul nu trebuie comunicat fara discriminare deoarece, asa cum afirma un întelept yoghin, Cunoasterea adevarata adreseaza aceasta rugaciune oricarei persoane care o detine: "Eu sînt comoara ta, pastreaza-ma si nu ma darui celor ce nu ma pretuiesc". Yoghinul nu trebuie sa faca afirmatii despre care nu este în totalitate sigur. De multe ori imaginatia oamenilor obisnuiti ajunge sa deformeze foarte mult adevarul, desi aparent acestia nu au nici o intentie negativa. Din viziunea întelepciunii yoghine, aceasta este totusi o încalcare a lui SATYA, deoarece a existat o mare superficialitate în gîndire. 

Inteleptul VYASA, unul dintre cei care au facut cele mai autorizate comentarii ale textului YOGA-SUTRAS al lui PATANJALI, spune: "Adevarul va fi folosit spre folosul tuturor si nu pentru a distruge sau a face vreun rau creaturilor. Chiar daca afirmam adevarul, dar prin aceasta facem rau unei fiinte, comitem o mare greseala". In anumite situatii adevarul poate fi folosit pentru a face rau. Aceasta însa reprezinta o folosire a adevarului nu pentru adevar în sine ci pentru a face rau celorlalti. Chiar daca cineva spune un adevar incontestabil, dar o face cu scopul de a rani o alta persoana, atunci el nu practica în mod corect SATYA si în mod evident încalca AHIMSA. SATYA implica de asemenea o analiza foarte lucida si constienta asupra a ceea ce sîntem. Cel care îsi imagineaza doar ca realizeaza lucruri folositoare pentru el si pentru ceilalti cînd de fapt nu este asa, nu are nici o sansa sa se schimbe. In primul rînd un om trebuie sa-si înteleaga lipsurile si limitarile acceptîndu-se asa cum este pentru ca doar în felul acesta poate exista o sansa de transformare. Aceasta falsa întelegere a ceea ce un om este de fapt este considerata de înteleptii yoghini ca fiind cel mai mare rau, deoarece toate celelalte rele, dureri, suferinte provenind din exterior, sînt un rezultat al legii KARMA-ei, avînd rolul de a ne face sa învatam si deci conduc si ele indirect catre întelepciune. Aceasta falsa întelegere nu poate însa decît sa ne îndeparteze de întelepciune hranînd egoismul, împingîndu-ne din ce în ce mai adînc în ignoranta si creind imposibilitatea elevarii constiintei. VYASA continua: "Deci yoghinul trebuie mai întîi sa analizeze ceea ce este bun pentru toate fiintele si apoi sa vorbeasca abtinîndu-se de la minciuna". "Gîndeste înainte de a vorbi" este o recomandare cu caracter general. Totusi, pentru ca o persoana sa poata spune adevarul, trebuie în primul rînd sa-l fi trait în propria sa fiinta. De aceea sensul cel mai înalt al lui SATYA îl reprezinta însasi profunda transformare interioara ce are ca rezultat revelarea Sinelui Esenta Ultim. 

In stiinta actuala se cunosc multe cazuri în care o teorema, o lege sau o idee apreciata la un moment dat ca fiind un adevar absolut, peste o perioada de timp a ajuns sa fie infirmata sau sa constituie un adevar partial înglobat într-un sistem mai amplu si mai profund. Pe masura ce o fiinta îsi eleveaza constiinta, rafinîndu-si perceptiile interioare precum si capacitatea de exprimare, ajunge sa traiasca un proces similar celui descris anterior în care noua modalitate de întelegere îl plaseaza la un nivel mai înalt dîndu-i astfel o viziune mai ampla si mai integrata asupra unui fenomen. Acest proces de transformare care implica totdeauna rasturnarea principiilor limitatoare, eliminarea dogmatismului, depasirea conformismului asociata cu o stare de compasiune pentru cei care nu au ajuns înca la acest nivel, este o consecinta fireasca a procesului de trezire a constiintei. 

Plasîndu-ne la un nivel superior, dispare treptat interesul pentru fenomenele fluctuante,

trecatoare si apare o aspiratie catre tot ceea ce este universal valabil, superior, înaltator, sublim. De aceea, înteleptii Orientului au afirmat ca lumea este o iluzie, iar omul obisnuit poate în multe directii sa fie asemanat cu o masina caci el este inconstient fata de realitatile subtile, adevarate si nu exista nici un alt motiv sa fie asa decît doar faptul ca el a consimtit sa fie astfel. 

Starea celui care prin cautarea Sinelui a atins Adevarul Ultim este sublima beatitudine a libertatii totale. Ea este libertate pentru ca în acest moment yoghinul nu mai este constrîns de nici o lege sau determinare exterioara. Ea este tacere, caci, citindu-l pe LAO TZE, "orice ai spune despre Adevarul Ultim devine o minciuna în momentul în care te supui lui". 

Cele 12 calitati pe care le implica SATYA sînt: 

- veracitatea, sau faptul de a te abtine de la orice forma de minciuna, aceasta atragînd disparitia temerii;

- egalitatea psihica;- stapînirea de sine;- absenta dorintei în emulatie (la nivelul dorintelor superficiale) arata daca e util sa dorim

un lucru;- iertarea;- modestia;- puterea de îndurare (rezistenta);- absenta geloziei;- mila;- atentia si consideratia pentru ceilalti;- filantropia dezinteresata;- dominarea asupra sa însasi.

 Daca mintea nutreste gînduri adevarate, daca omul rosteste cuvinte adevarate si daca

întreaga fiinta este bazata pe adevar, atunci se creeaza conditiile pentru fuziunea cu infinitul. Realitatea în natura sa fundamentala este dragoste si adevar si se exprima prin aceste doua aspecte. Viata yoghinului trebuie sa se conformeze strict acestor doua fatete ale realitatii. De aceea este absolut necesara AHIMSA, care în esenta se bazeaza pe iubire. SATYA presupune adevar total în gînd, vorbire si fapta. Neadevarul, sub orice forma, scoate fiinta din armonia în care exista în mod esential cu legea fundamentala a Adevarului. 

Exista 4 pacate provocate prin vorbire: obscenitatea si injuriile, a spune neadevaruri, calomnia sau inventarea unor lucruri si ridiculizarea a ceea ce este sacru pentru ceilalti. Controlul vorbirii duce la dezradacinarea raului de orice fel. Cînd mintea nu mai este orientata negativ în nici o directie ea este imediat umpluta cu bunatate fata de toti. Cel care a învatat sa-si controleze felul de a vorbi, simtind cînd trebuie si cînd nu sa vorbeasca, a obtinut un autocontrol în mare masura. Cînd o astfel de persoana vorbeste, ea va fi ascultata cu respect si cu atentie. Cuvintele sale vor fi tinute minte caci ele vor fi bune si adevarate. 

In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 36) PATANJALI afirma: "Fiind ferm stabilit în SATYA, rezultatul actiunilor va fi dobîndit, el depinzînd în întregime de vointa noastra". Atunci cînd aspirantul devine ferm stabilit în veracitate, prin practica acesteia ca lege universala, neconditionata de timp, tara, nastere si circumstante, el capata un BUDDHI (intelect) divin. El este capabil sa dobîndeasca fructul KARMA-ei sale (legea cauzei si a efectului) conform cu dorinta sa. De obicei, rezultatul KARMA-ei este independent de dorintele noastre, dar acest lucru nu este valabil în cazul unui om care a realizat perfect SATYA. Prin practicarea lui SATYA,

yoghinul capata adevarul vorbirii. Tot ceea ce spune va deveni adevarat, se va realiza. In YOGA acest lucru este numit vorbire psihica. Aspirantul dobîndeste astfel o anumita putere psihica, mintea sa devine la fel de clara ca o oglinda, astfel încît ea reflecta tot ceea ce spune. Astfel, rezultatul oricarei actiuni este în totalitate dependent de el - rezultatul nu mai depinde de schimbare. Sau, se poate spune ca acela care a atins perfectiunea în SATYA e capabil sa cîntareasca perfect orice cuvînt pe care-l rosteste pentru ca el are control perfect asupra vorbirii, dar acest lucru este foarte dificil. 

Numai acela care stie sa-si cîntareasca fiecare cuvînt poate spune adevarul; acest lucru devine o conditie a vorbirii sale. El nu exprima nimic care sa nu fi fost cîntarit prin puterea spirituala. In acest fel el poate controla în asa masura vehicolul vorbirii încît orice rosteste se realizeaza. Acestea sînt cele doua întelesuri ale acestei SUTRA a lui PATANJALI. In primul rînd, ea înseamna ca orice spune fiinta se realizeaza si în al doilea rînd, ea înseamna ca rezultatul actiunilor depinde de vointa sa. 

Practica lui SATYA atrage dupa sine VAK-SIDDHI. VAK-SIDDHI = putere yoghina extraordinara, obtinuta prin practica lui SATYA, gratie careia tot ceea ce spune sau gîndeste yoghinul devine adevarat, efectiv si se realizeaza (aceasta deoarece energia individului se mareste, intrînd benefic în rezonanta cu energia subconstientului colectiv). 

ASTEYA (non-furtul) Dorinta de a poseda si de a se bucura de bunul altuia conduce oamenii catre fapte profund

negative. Din aceasta dorinta vine îndemnul de a fura si invidia. ASTEYA (A = nu, STEYA = fura) sau "a nu fura" include nu numai a nu lua ceea ce apartine altuia fara permisiunea sa, dar si a nu folosi ceva pentru alt scop decît cel initial, sau mai mult decît a permis-o posesorul. Astfel, ea include înstrainarea, abuzul de încredere si folosirea gresita. Yoghinul reduce nevoile sale la minim, gîndind ca daca aduna lucruri de care nu are într-adevar nevoie, el este un hot. 

La nivel mental înseamna lipsa de lacomie si aceasta trebuie înteleasa într-un sens mai larg: "sa nu rîvnesti". Dorinta initiala de a avea ceea ce poseda altii este cauza care duce la însusirea lucrurilor altora. Dar si simplul gînd de rîvnire la ce are altcineva poate tulbura echilibrul emotional si mental. El creeaza insatisfactia, invidia. Furtul real, daca se realizeaza, este doar un produs direct al gîndului initial. De aceea yoghinul îsi reduce necesitatile fizice la posesiunile pe care poate el sa le utilizeze si chiar si acestora le acorda o mica importanta. 

ASTEYA, asa cum o defineste înteleptul VYASA în comentariul la YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI, este: " Insusirea fara permisiune a lucrurilor de valoare ale altora". Furtul înseamna a lua ceea ce are altcineva. Insa ASTEYA nu este simpla negare a acestui lucru asa cum o gîndesc majoritatea oamenilor. Bineînteles aproape toti cei care încep sa practice YOGA nu mai au tendinta sa fure în mod concret un lucru. VYASA spune: "se respecta ASTEYA atunci cînd, eliberat de orice dorinta, yoghinul refuza însusirea bunurilor care apartin altora." 

Deci, daca cineva doreste un lucru apartinînd altuia si îl ia, el este un hot. Daca doreste ceva si nu-si însuseste acel obiect, nu este un hot, dar nu practica ASTEYA. Doar daca nu doresti si nici nu iei nici un obiect de la altcineva, respecti ASTEYA. Atît timp cît doresti ceea ce are altul, realizezi un furt la nivelul intentiei, în plan mental. Cheia este deci eliberarea de dorinte. O fiinta poate sa "vrea" ceea ce are din punct de vedere spiritual mai mult o alta persoana, dar fara sa încerce sa profite numai de efortul celorlalti. In aceasta situatie nu vrei ceea ce are celalalt ci vrei pur si simplu o realizare proprie echivalenta. 

ASTEYA implica de asemenea abtinerea de la orice nedreptate, imperativul fiind sa lasi fiecaruia ceea ce merita, în sensul de a nu da mai putin dar nici mai mult decît trebuie. 

Atunci cînd yoghinul este perfect stabilit în ASTEYA, comorile vin catre el din toate partile. Oamenii se simt fericiti sa-i poata oferi cele mai bune lucruri pe care le au si oriunde fiintele cele mai elevate sînt atrase catre el. 

In YOGA SUTRAS, capitolul 2, SUTRA 37, PATANJALI afirma: "Fiind ferm stabiliti în ASTEYA, toate comorile ni se prezinta singure". 

Cînd aspirantul spiritual s-a stabilit ferm în virtutea yoghina a onestitatii el capata o putere de cunoastere asemanatoare clarviziunii sau constiinta intuitiva. Este exact aceeasi facultate pe care o poseda profetii. Prin intermediul acestei facultati de cunoastere, aspirantul devine constient de pietrele pretioase din apropiere. 

Exista unele persoane care-si pot da seama cît de bogat este un om din apropiere. Aceasta este un fel de constiinta intuitiva, posibila datorita unei onestitati absolute, neconditionate, universale. Scopul ei este de a face întreaga viata curata, de a purifica întreaga structura a personalitatii. Cînd acest lucru a fost realizat, personalitatea devine ca o oglinda în care mintea divina se reflecta. Atunci cînd oglinda este curata ca puteti vedea fata în ea. Virtutea de a fi onest (ASTEYA) confera un fel de constiinta prin intermediul careia puteti deveni constient de comorile ascunse. 

Insa, în timp ce alti oameni rîvnesc bogatie, putere, faima sau placeri, yoghinul nu doreste decît un singur lucru: sa-l adore pe Dumnezeu. Eliberarea de a rîvni îl face sa înlature multe tentatii. Dorinta puternica dupa ceva tulbura mintea, îi face pe oameni josnici si rai, îi face infirmi. Cel care asculta de porunca "Nu fura", înteleasa în sensul ei general, devine posesorul tuturor bogatiilor. 

BRAHMACHARYA (continenţa) 

BRAHMACHARYA = abstinenţă sau continenţă sexuală şi senzuală prin care potenţialul sexual al fiinţei umane este transmutat în energie, iar energia rezultantă este sublimată în mod armonios pentru a accelera evoluţia spirituală. 

CONTINENŢA SEXUALĂ = înfrînare, reţinere, control deplin conştient al funcţiei sexuale atît de către bărbat cît şi de către femeie, implicînd contactul sexual cu atingerea unui număr nelimitat de orgasme de către cei doi (la unison sau separat) dar care nu se finalizează prin ejaculare la bărbat şi nici prin descărcarea explozivă a potenţialului creator specific la femeie. Acest mod superior de a trăi actul sexual fără epuizare, permite transmutarea biologică a potenţialului sexual, creator, în forme superioare de energie vitală, psihică, mentală, spirituală, datorită unor procese inefabile de sublimare lăuntrică. 

Stăpînirea în timpul exercitării funcţiei amoroase a potenţialului sexual este specifică tradiţiei Taoiste care urmăreşte să realizeze astfel o echilibrare deplină şi o polarizare pe multiple nivele a energiilor YANG (+) şi YIN (-) în fiinţă. Prin realizarea cu succes a continenţei sexuale de către cei doi, în cuplu, trăirea amoroasă devine plenară, dispare senzaţia de vlăguire şi somnolenţă care însoţeşte ejacularea, este evitată sarcina nedorită, femeia poate atinge în timp, de ori cîte ori vrea, starea de orgasm, armonia de cuplu şi fericirea se amplifică. În concepţia

orientală, amorul realizat într-o stare continuă de continenţă sexuală devine o gradată dilatare dătătoare de extaz, în care cuplul expansionează în infinit depăşindu-şi astfel toate limitările. 

În mod normal, la majoritatea femeilor există în stare latentă capacitatea de a realiza spontan continenţa sexuală. Această disponibilitate le permite chiar multor femei să poată trăi adeseori orgasme multiple fără descărcarea potenţialului sexual. La bărbatrealizarea continenţei sexuale implică un anumit antrenament gradat şi realizarea unei stări de echilibrare a energiilor YANG (+) şi YIN (-). 

Angrenarea permanentă a continenţei sexuale este o practică curentă în HATHA YOGA şi în Taoism. Experienţa continenţei sexuale în cuplu permite fiinţei umane să realizeze ceva extraordinar, făcînd-o să realizeze că, componenta biologică a atracţiei faţă de sexul opus nu este reprezentată numai de instinct ci şi de alte aspecte energetice, subtile, psiho-emoţionale, care sunt integrate sub forma energiilor YANG (+) şi YIN (-) în complexul sistem al comportamentului sexual-afectiv-mental. Din punct de vedere fiziologic, CONTINENŢA SEXUALĂ reprezintă un proces ciclic, ascendent, care evoluează în mai multe faze: a) faza de excitaţie; b) faza de platou; c) coitul propriu-zis; d) faza de evitare a ejaculării cu transmutarea gradată în energie a unei cantităţi infime din potenţialul sexual; e) orgasmul normal; f) în continuare urmează din nou (după un anumit interval de timp de la 15 la 30 de minute) o fază de evitare a ejaculării cu transmutarea gradată în energie a unei cantităţi infime din potenţialul sexual; g) orgasmul al doilea mult mai intens şi mai profund decît cel de dinainte.

 Dacă atît bărbatul cît şi femeia controlează cu succes potenţialul sexual, graţie continenţei

sexuale, ei pot continua relaţia amoroasă intimă, indefinit în timp. Prin continenţa sexuală trăirea amoroasă devine un etern început şi permite să fie trăită iubirea cosmică. În legătură cu continenţa sexuală se cuvine să amintim că gîndirea străveche Orientală şi în special TANTRA, conferă iubirii sexuale transfiguratoare semnificaţia profundă a unei căi de autocunoaştere şi perfecţionare spirituală a fiinţei umane. Prin intermediul acestei iubiri oceanice în care totul devine cu putinţă, se realizează transcenderea condiţiilor comune, limitatoare şi survine o fuziune cosmică a cuplului în Universul infinit. 

Unirea erotică nesfîrşită se transformă într-o expansiune, beatifică, grandioasă; astfel, datorită sublimării amoroase, se depăşeşte un act biologic instinctual şi cuplul uman obţine valenţe inefabile de cuplu cosmic, ideal, divin. Senzualitatea amplificată, graţie continenţei sexuale perfecte, apare în tradiţia spirituală indiană drept un mijloc de a atinge Extazul Perfect (SAMADHI). Experienţa erotică intensă facilitată de continenţa sexuală este astfel investită cu valori trans-senzoriale. Realizată astfel, ea conduce la o stare progresivă de beatitudine şi autonomie pentru ambii iubiţi. Continenţa sexuală, în viziunea yoghină esteun mod misterios de cunoaştere, voluptatea perfect controlată jucînd aici doar rolul de vehicul, prin intermediul căruia se transcende conştiinţa normală, limitată şi se instalează starea extatică de iluminare dătătoare de eliberare şi înţelepciune. Graţie continenţei sexuale, tensiunea sexuală intensă nu se consumă prin actul ejaculării; emisiunea seminală este oprită printr-un puternic proces de focalizare mentală, care permite un autocontrol fiziologic deplin al ejaculării, dar şi al trăirii erotice autonome. 

Această tehnică extraordinară de realizare a unirii sexuale nesfîrşite este de natură să declanşeze uneori trezirea energiei colosale individuale KUNDALINI SHAKTI, sublimînd şi convertind potenţialul energetic ce rezultă prin transmutarea biologică în forme din ce în ce mai rafinate de energie vitală, psihică, mentală, care, la rîndul lor, sporesc şi revelează forţa spirituală. Continenţa sexuală, realizată cu succes un anumit interval de timp, face totodată să se trezească şi

să se amplifice capacităţile psihomentale, dincolo de normalitate. Îndeplinind într-o stare de transfigurare şi adoraţie fuziunea amoroasă, pentru adorator, în acele clipe, iubita sintetizează întreaga natură feminină (Eternul Feminin); ea este în acelaşi timp mama, sora, amanta, soţia, fiica, fiind deci substitutul şi esenţa Naturii (PRAKRITI), sursa principală a bucuriei şi a repaosului prin care totul se manifestă în Univers. Prin continenţa sexuală, jocul erotic se realizează pe un plan trans-biologic, cosmic, fără sfîrşit, iubiţii încorporînd "O CONDIŢIE IDEALĂ DE ZEI", în sensul că ei nu numai că experimentează beatitudinea, ci şi că pot contempla directrealitatea ultimă.  BRAHMACHARIA (continenţa) ŞI FERICIREA AMOROASĂ 

În lumina invataturii milenare YOGA, omul detine facultati care ii permit sa depaseasca realitatea empirica, banala care il limiteaza. El este capabil sa utilizeze posibilitatile corpului sau prin angrenarea proceselor de transmutatie cu mult dincolo de functiile lui biologice. Cinta,picteaza, danseaza, ride. Si face atitea alte lucruri pe care Bios-ul lui nu le prevazuse pentru el. De ce nu? Cu conditia sa nu tulbure legile devenirii si armoniei care reprezinta ordinea fireasca a vietii. 

Functia sexuala poate de asemenea sa fie ocazie a anumitor practici imbogatitoare perfect naturale angrenate la unison cu ambianta macrocosmica fara a perturba ordinea fireasca a vietii. Atunci totul se transforma si gratie transfigurarii unificatoare, un potential urias va fi sublimat. Viata insasi traita cu dragoste ne va ajuta spontan sa sublimam totul. Daca ulterior mai avem ceva de facut, aceasta este sa constientizam bogatia energiei care se lanseaza impetuos pentru a ne face sa traim imbogatiti prin extaz o noua viata. Si sa jubilam. Si sa ne bucuram din toata fiinta de fericirea de a fi om, o fiinta topita intr-o alta fiinta, unitainefabil, empatic si total prin DRAGOSTE cu NEMARGINIREA. 

Aceste momente sint adesea prea scurte. Am vrea sa le prelungim dar orgasmul le incorporeaza adesea prea repede cu victoria sa triumfatoare care ne rapeste prompt potentialul fundamental de actiune.

 Exista practici care, printr-o manipulare constienta a energiilor launtrice ale fiintei intirzie

orgasmul. El poate fi de asemenea inhibat complet sau controlat astfel incit sa-l putem trai de un numar urias de ori fara sa se ejaculeze, ceea ce permite sa se reinceapa si sa se cunoasca infinit mai multe orgasme fara cheltuiala seminala. Actul sexual poate fi prelungit indefinit si reinceput la vointa.

 Energia vitala este stimulata si sarbatoarea corpului traita ca o fericire extraordinara

dureaza atit cit se doreste. In afara acestor practici superioare, fundamentale, actul sexual presupune epuizare, diminuare si o placere palida. El este atunci si o activitate fizica intensa, care poate de asemenea duce pina la oboseala si vlaguire accentuata ce va face sa apara blazarea. Atunci sarbatoarea inceteaza rapid de a mai fi euforica sarbatoare a inceputului. Ea devine un abuz, cu toate consecintele specifice tuturor abuzurilor.  ANALIZA COMPARATIVA ORGASM OBISNUIT (cu ejaculare) - Explozie (inevitabil, energia erotica se risipeste in scurt timp definitiv si inutil iar intensitatea

trairii se diminueaza gradat in comparatie cu amploarea celor simtite la inceputul experientei amoroase. In timp scurt - si din aceasta cauza face sa apara o stare de nostalgiefata de manifestarea sa fulgerator de rapida. -In corp (grosier) doar. -Joc cu celalalt. -Eu depind de el/ea. -Femeia pasiva/ barbatul activ. -Respiratie accelerata, haotica. -Act reflex care da nastere unei pierderi a controlului (inconstienta - impresie de traire animalica, nestavilita) -Miscare. -Disponibilitate amoroasa limitata in timp datorita epuizarii ce rezulta in urma pierderii intempestive a energiei sexuale prin ejacularea spermei la barbat si a descarcarii explozive la femeie, conducind la instalarea unei stari de vlaguire si somnolenta care, in cazul excesului, se traduce prin instinctiva repulsie fata de celalalt sau greata fata de sine.  -Teama uneori inconstienta fata de pericolul fecundarii sau graviditatii nedorite care atrage dupa sine folosirea contraceptivelor ce provoaca stari de frustrare si tulburari hormonale in timp. -Atasament, dorinta egoista. -Pierderea constiintei. -Datorita pierderii intempestive si inutile a unei mari cantitati de energie sexuala pe cale reflexa, la scurt timp dupa aceea potentialul mental si psihic este diminuat, trairea afectiva fiind mult estompata, iar intensitatea senzatiilor sexuale si a trairilor erotice se micsoreaza considerabil; in plus,la nivel intelectual resimtindu-se o stare de viscozitate. ORGASM TOTAL SUCCESIV (fără ejaculare) -Implozie (energia erotica se sublimeaza, transmutata in energii din ce in ce mai elevate si se acumuleaza in planurile profunde ale fiintei provocind atit stari unice de placere cit si fenomene extraordinare, de o bogatie fascinanta prin finetea lor. Intensitatea trairii se mareste constant si nu se micsoreaza in finalul experientei). -In afara timpului (indefinit ca durata si prin urmare tangent cu infinitul), prin senzatia oceanica de plenitudine pe care o induce in intreaga fiinta la ambii parteneri, dindu-le fericire si bucurie de a trai. -In afara corpului (atit subtil sau psihic cit si la nivel mental), dar antrenind totodata armonios si corpul prin forta senzatiilor erotice resimtite global. 

-Joc cu (in) sine, simultan cu perceperea empatica a celuilalt ca si cum te-ai simti pe tine insuti. -Celalalt dispare datorita transfigurarii realizate spontan si astfel se resimte o gigantica dilatare a constiintei tale fuzionata cu a celuilalt, in Cosmos, la nesfirsit. -Femeia activa/ barbatul pasiv. -Respiratie blinda, calma, ritmata de la sine. -Act hiperconstient, si in intregime stapinit, ce conduce progresiv la un abandon extatic care face sa se manifeste o beatitudine amoroasa inefabila, care odata instalata isi face resimtite ecourile in cutele cele mai intime ale fiintei 2-3 zile la rind dupa experienta. -Ne-miscare alternind cu unduiri incetinite, la care corpul celuilalt raspunde cu tandrete si nesat in sintonanta unei armonii depline. -Disponibilitate amoroasa nelimitata, facind posibila o traire erotica de o intensitate covirsitoare 8-10 ore in sir (CU CONDITIA CA AMBII PARTENERI SA-SI CONTROLEZE TOTAL ENERGIA SEXUALA), in care vitalitatea erotica a celor doi, in loc sa se diminueze se amplifica, facind sa apara o plenara stare de forta launtrica precum si o satisfactie sexuala deplina. -Eliberarea completa de orice restrictii sau tensiuni penibile, facind perfect posibila o manifestare erotica sanatoasa si exuberanta determinata de anularea oricarei limitari fiziologice prin suspendarea totala a ejacularii la barbat, indiferent de durata contactului sexual. -Detasare, dorinta transcendata in non-dorinta, care face sa apara un sentiment de impacare cu sine si fericire durabila pe care o revarsam asupra celuilalt prin duiosie si recunostinta. -Trezirea potentialului mental latent, ascutirea luciditatii constiintei, amplificarea inteligentei, intuirea spiritului sau constiinta constiintei. Gratie transmutarii si sublimarii integrale in alte forme de energie a fortei sexuale la ambii parteneri, atit in cursul experientei amoroase cit si mult timp dupa aceea (2-3 zile in sir), puterea psiho-mentala este mult amplificata, aceasta determinind totodata trezirea capacitatilor parapsihice latente (telepatie, premonitie, clarviziune, intuitie, etc.); apare o stare coplesitoare de euforie afectiva si o sintonie marita fata de evenimentele cu continut afectiv pozitiv; vitalitatea este mult marita si aceasta atrage dupa sine scaderea nevoii de somn; energia intelectuala creste fata de normal; gindirea este plina de fantezie creatoare si deosebit de lucida; survine o disponibilitate, fara ca prin aceasta sa rezulte cea mai mica epuizare. 

APARIGRAHA (non-acumularea sau modestia)  

Cuvîntul sanscrit este derivat de la GRAHA-apucare (înfascare) si PARI- de jur-împrejur; prefixul "A" face cuvîntul negativ. S-a tradus prin "a nu îngramadi" sau "a nu aduna". Aceasta este asadar un alt aspect mai profund al regulii "a nu fura" sau lipsa lacomiei. A nu fura înseamna sa nu iei ceea ce nu-ti apartine; a nu acumula înseamna sa nu aduni ceea ce nu ai nevoie. Regula este formulata în asa fel încît sa includa si ideea de a nu accepta favoruri, a nu te atasa de obiectele pe care le posezi, a nu acumula bunuri materiale. 

Prin aceasta atitudine, viata devine mai simpla. Niciodata nu ai senzatia de nemultumire, ca-ti lipseste sau ai pierdut ceva. Fara sa sugeram ca trebuie asteptata vreo rasplata (aceasta ar fi

în contradictie cu practicile YOGA), se poate spune ca multi dintre cei care încep sa practice YOGA descopera ca orice lucru de care au nevoie cu adevarat le este dat chiar atunci cînd au nevoie de el. Ei ajung la o stare de spirit în care sînt multumiti cu orice s-ar întîmpla deoarece au un sentiment de siguranta interioara. Trebuie sa ne gîndim ca nu este important ce avem, ci cum folosim ceea ce avem. Nu sîntem aici pentru a ne satisface propriile dorinte. 

Yoghinul nu-si procura lucruri numai de dragul de a le avea ci numai daca îi sînt într-adevar necesare. El resimte placere în a vedea pe altii ca se bucura de ceea ce ei poseda si face aceasta fara nici un simtamînt de gelozie. Daca noi nu mai dorim sa acumulam bunuri inutile, putem de asemenea sa ne bucuram daruind. Aceasta este bucuria de a i face pe ceilalti fericiti, fericirea fericirii altuia. Inteleasa la un nivel profund spiritual, aceasta atitudine este asemenea gratiei unei forte cosmice, Soarele de exemplu, care se daruie tuturor în mod egal. 

Nu trebuie sa facem din obtinerea lucrurilor un scop în sine. Trebuie pur si simplu sa le folosim fara a ajunge sa fim dependenti de ele. In epoca actuala, oamenii au dezvoltat un sistem economic nenatural ce a avut drept rezultat "societatea de consum" în care oamenii sînt incitati sa cumpere si sa posede tot ceea ce este "mai de lux" sau "mai la moda". Ei doresc mereu alte lucruri noi renuntînd la obiecte similare care i-ar fi putut servi la fel de bine numai pentru ca cele noi au alta culoare sau alta forma, sau alt amanunt total nesemnificativ. 

Omul are o tendinta de a acumula la nesfîrsit bunuri materiale iar aceasta este o consecinta a starii de agitatie mentala care-l face sa-si doreasca mereu altceva. Niciodata posesiunea unui lucru nu-l va multumi, caci imediat mentalul se îndreapta catre un altul iar lantul se continua neîntrerupt. De aceea înteleptii au afirmat ca cel mai bogat este cel sarac în dorinte. Printr-o atitudine în spiritul lui APARIGRAHA se va putea folosi timpul si energia care pîna acum erau irosite pentru acumularea si pastrarea de lucruri inutile. 

Majoritatea oamenilor sînt înlantuiti de dorinte: doresc putere, placere, bunuri materiale, recunoastere, admiratie etc. Un exercitiu practic pentru a elimina aceasta stare ce împiedica evolutia prin YOGA este concentrarea asupra realizarii unei stari mentale eliberate de lacomie. Incepe ziua gîndindu-te la motivul care te determina sa-ti desfasori munca zilnica. Gaseste-ti întotdeauna un motiv înalt, elevant, cum ar fi bucuria de a servi pe altii, binele omenirii si fereste-te de actiunile îndeplinite fara placere, mecanic, care ar putea avea consecinte negative pentru alte fiinte sau în care singurul scop sînt banii. Analizeaza te daca ai privit cu invidie pe cei care au ceea ce tu nu ai si constientizeaza faptul ca toate posesiunile lumesti sînt doar temporare, deci iluzorii. Ele nu pot apartine spiritului. 

Un întelept contemporan relateaza o întîmplare în care un om a venit sa-i laude capacitatea de a renunta la toate bunurile materiale. "Eu nu am renuntat la nimic, raspunse înteleptul. Tu esti cel care a renuntat la ceea ce aveai mai de pret: starea de fuziune cu Divinul". Totodata un yoghin avansat poate accepta sa i se ofere un obiect daca el stie sa o faca în asa fel încît sa nu se ataseze de acel obiect si, folosindu l inteligent, poate face bine celorlalte fiinte. 

Cheia este sa avem controlul asupra lucrurilor si sa nu permitem ca ele sa ajunga sa ne controleze prin dorinta pe care o declanseaza în noi. Trebuie în prealabil sa fie facuta o analiza lucida profunda a situatiei pentru ca altfel exista riscul sa ne pacalim spunînd ca dorim un lucru pentru altii cînd de fapt în noi persista dorinta pentru acel lucru. 

APARIGRAHA implica respingerea cadourilor pe care alti oameni ni le fac în cadrul relatiilor conventionale. Acest aspect se explica prin faptul ca un cadou aduce aceluia care îl

primeste toate elementele psihice cu care l-a încarcat acela care îl ofera, în special dorinte, obligatii, care creeaza un sir de datorii ce nu pot fi compensate întotdeauna si care pun independenta în pericol. Atitudinea trebuie sa fie însa radical diferita cînd avem de-a face cu o relatie profunda cu alta fiinta sau cu însasi natura, pentru ca în aceasta situatie este de dorit sa ne daruim cît mai sincer, constientizînd faptul ca tot ceea ce primim de la natura este un dar. Indiferent cît de mult consideram noi ca am fi muncit pentru un anumit lucru, acesta nu a fost decît un dar, pentru ca de fapt totul nu tine decît de o integrare armonioasa a noastra în manifestare. 

Inteleptul VACHASPATI MICRA care a comentat sutrele lui PATANJALI spune: " APARIGRAHA este abtinerea de la însusirea obiectelor atunci cînd yoghinii vad o piedica în acumularea lor, în pastrarea sau în pierderea lor sau în atasarea fata de ele". 

Aceasta înseamna ca nu este o piedica în obiectul în sine daca nu l doresti cu posesivitate si aceasta nu pentru ca îl ignori total ci pentru ca el nu-ti pune nici un obstacol în evolutie. Iar în acest caz îti este permis sa-l dobîndesti. 

Prin practica lui APARIGRAHA se înlatura frica, minciuna, ura, deziluzia, atasamentul, agitatia mintii, grija si supararea. Ea este un ajutor în practicarea lui AHIMSA, a lui SATYA si a lui ASTEYA. Yoghinul trebuie sa caute sa se detaseze de nevoia de acumulare excesiva si inutila a bunurilor terestre, diminuînd instinctul de proprietate, lacomia si uzînd cu cea mai mare detasare de obiectele pe care le poarta. A nu crea o legatura cu un obiect de natura grosiera, comporta abtinerea de la orice dorinta de dobîndire a ceea ce nu ne este necesar în mod absolut, respingerea a tot ceea ce nu ne este indispensabil. Aceasta caracteristica mai implica saracia în sens de modestie, de austeritate, detasarea de bunurile terestre, anularea dorintelor excesive de proprietate, care transforma obiectele din mijloace în scopuri. 

Este necesar sa se lupte împotriva lacomiei care se afla la baza dezechilibrului si a nefericirilor umane. Asa cum nu trebuie sa se rîvneasca la lucrurile care nu ne apartin, tot astfel nu trebuie sa adunam sau sa dorim lucruri care în mod real nu ne sînt necesare, sau care nu sînt de folosinta imediata. De asemenea o persoana nu trebuie sa ia nimic de la o alta persoana fara sa fi muncit pentru aceasta fizic, mental sau spiritual, si nici sa nu astepte favoruri gratuite, pentru ca aceasta nu implica altceva decît saracie în spirit. Yoghinul stie ca acumularea de lucruri materiale duce catre o slabire a credintei în Dumnezeu si în el însusi din moment ce ajunge sa se preocupe de viitorul sau. 

Prin APARIGRAHA yoghinul îsi face viata foarte simpla si pura, mentalul sau fiind eliberat de suferinta produsa de lipsa sau pierderea vreunui lucru exterior. Un mare întelept contemporan spunea: "Cînd ai pierdut tot ceea ce putea fi pierdut, ramîne doar Sinele Esenta Ultim. Yoghinii au numit aceasta stare "existenta pura". Daca un anumit lucru este necesar, el va veni de la Sine, la momentul potrivit. Viata unui om obisnuit este plina de o serie interminabila de perturbari si frustrari însotite evident de reactiile sau consecintele lor. In acest fel este imposibil ca mentalul sa fie pastrat într-o stare de echilibru. Yoghinul îsi dezvolta capacitatea de a se pastra multumit, armonios, orice i s-ar întîmpla. Astfel el obtine pacea interioara ce îl face sa transceanda iluzia si mizeria cu care lumea este confruntata. Yoghinul nu trebuie sa acumuleze averi si sa pastreze ceea ce nu îi este strict necesar pentru a trai. Practica lui APARIGRAHA dusa la desavîrsire confera yoghinului clarvederea, ceea ce îl va face sa-si poata vedea vietile anterioare. 

NIYAMA NIYAMA constituie o a doua etapa în YOGA. In timp ce YAMA reprezinta reguli ce

conduc la armonizarea relatiilor între om si toate fiintele, între om si societate, NIYAMA se refera la organizarea vietii interioare. NIYAMA sînt reguli ale disciplinei individuale, în timp ce YAMA sînt universale în aplicarea lor. A impune limite de comportament exterior, nu este suficient - trebuie de asemenea restructurata personalitatea profunda prin intermediul celor cinci "observari" - NIYAMA. Dupa YOGA SUTRAS ale lui PATANJALI acestea sînt:  1. SAUCHA (purificarea) 2. SANTOSA (multumirea) 3. TAPAS (austeritatea) 4. SVADHYAYA (studiul) 5. ISHVARAPRANIDHANA (adorarea Divinului). 

SAUCHA (purificarea) 

Inteleptul VYASA afirma în comentariul sau la SUTRELE lui PATANJALI: "Dintre acestea cinci (NIYAMA), purificarea este realizata cu pamînt sau cu apa sau cu altceva asemanator, prin post sau alte cerinte legate de hrana purificata". 

Curatirea fizica începe în YOGA prin curatirea exterioara si interioara prin tehnicile de curatire a limbii, a nasului, a abdomenului, etc. Ea cuprinde sase tehnici secrete de purificare cunoscute sub numele de SHAT KARMA KRIYAS. Curatirea interioara si exterioara a corpului face sa fie eliminata starea de slabiciune fizica, deprimarea, deznadejdea, apatia, înlatura o mare parte din boli, starea de îngreunare, sentimentul de a fi murdar, marind imunitatea organismului. Yoghinii considera ca curatirea de suprafata, exterioara nu este propriu-zis o curatire. Ea nu este nici macar începutul curatirii. Daca în interior esti curat, chiar daca esti acoperit cu noroi la suprafata, esti totusi curat. Daca interior esti murdar, oricît de mult ar fi curatit exteriorul, esti în continuare murdar. 

VIYASA continua: "Acestea sînt exterioare. Curatirea interioara reprezinta curatirea de mizeriile agitatiei mentale." 

Intreaga activitate realizata pentru purificarea naturii emotionale este de asemenea o curatire de mizeriile agitatiei mentale. Acestea implica de asemenea eliminarea gîndurilor si ideilor negative. De cele mai multe ori gîndurile si ideile sînt conditionate de stadiul de elevare a naturii noastre emotionale. Prin purificarea acesteia se purifica de asemenea si mentalul. Purificarea mentalului are o extraordinara importanta în practica YOGA si în evolutia fiintei, pentru ca mentalul pur poate determina la rîndul sau purificarea tuturor celorlalte structuri ale fiintei. Inteleptii yoghini spun: "Mentalul poate transforma nectarul în otrava si otrava în nectar". Ei folosesc adesea exemplul lotusului care, desi creste în ape mlastinoase îsi pastreaza frumusetea stralucitoare, fara ca vreo picatura de noroi sa-i atinga petalele, pentru a ilustra starea unei fiinte pure, traind printre oameni obisnuiti. O stare de puritate, o atitudine interioara catre curatenie atrage catre fiinta care practica SAUCHA, prin rezonanta, numai energii benefice, înalte, pure. 

Acesta este de fapt si principiul secret al alchimistilor care prin transmutari si sublimari repetate aspira catre starea supremei puritati simbolizata la nivelul material prin aur. Puritatea trupului este esentiala pentru o stare buna. In timp ce obiceiurile bune ca spalatul, purifica trupul la exterior, ASANA si PRANAYAMA îl curata în interior. Deci aceste ramuri din YOGA pot fi incluse în SAUCHA.

 Practicarea ASANAS-urilor tonifica întregul corp si îndeparteaza toxinele si impuritatile

cauzate de o înclinatie catre placerea grosiera. PRANAYAMA curata si aeriseste plamînii, oxigeneaza sîngele si purifica nervii. Dar mai important decît curatirea fizica a trupului este curatirea mintii de emotiile sale care îl tulbura. Acestea sînt: ura, pasiunea, lacomia, desfrîul, minciuna si mîndria. Si mai importanta chiar decît aceasta este curatirea intelectului (BUDDHI) de gînduri impure. Impuritatile mintii sînt eliminate cel mai repede prin iubire si devotiune, BHAKTI YOGA. Impuritatile intelectului sau ratiunii sînt arse de focul introspectiei si prin cautarea frenetica a Adevarului. 

KRIYA în limba sanscrita înseamna exercitiu, actiune si este în general asociat cu practicile de purificare. SAUCHA poate îngloba deci si STHULA KRIYA ce reprezinta ansamblul modalitatilor fizice prin care se opereaza purificarea structurilor grosiere dar si SUKSHMA-KRIYA ce reprezinta actiunile de purificare la nivel mental si spiritual ce permit fiintei sa se integreze mult mai armonios în ambianta subtila universala. Curatirea interioara aduce bucurie si confera fiintei o radiatie luminoasa si placuta. Ea aduce bunavointa si elimina îngrijorarile, frustrarile, tensiunea interioara, disperarea si bolile mentale. Cînd o fiinta este binevoitoare, ea vede la ceilalti în primul rînd calitatile, ignorînd sau iertînd defectele. Respectul pe care o fiinta îl acorda sincer altei fiinte pentru anumite calitati, îl va face sa se respecte si pe sine însusi si chiar sa fie respectat de ceilalti, aceasta atragînd dupa sine capacitatea de a depasi cu mare usurinta grijile si supararile. Cînd mintea este pura, lucida este foarte usor sa poata fi focalizata. 

Prin concentrare se obtine astfel stapînirea simturilor (INDRIYA JAYA). In aceasta stare, yoghinul patrunde cu usurinta în templul propriului sau corp si vede propriul Sine oglindit în inima sa. In afara de puritatea corpului, a gîndirii si a cuvîntului este necesara si o puritate a mîncarii. Pe lînga curatenia ce trebuie urmarita în timpul prepararii mîncarii, este esential sa studiem puritatea elementelor pe care ea ni le ofera. Hrana reprezinta suportul, substanta întregii vieti si ea este privita ca o faza a lui BRAHMAN (Absolutul). De aceea hrana trebuie mîncata cu sentimentul ca este o ofranda pe care natura ne o daruieste si de aceea sfintii simt ca fiecare înghititura le confera putere spre a-l servi pe Dumnezeu. In felul acesta orice hrana devine pura. Pîna la acest nivel, totusi, yoghinii au stabilit anumite reguli stricte ale dietei. In primul rînd este recomandat regimul vegetarian. 

In mod general exista trei tipuri de hrana dupa efectul pe care-l produce asupra organismului. In aceasta directie BHAGAVAD GITA spune: "Hrana SATTVICA este cea care conduce la longevitate, inteligenta, forta, sanatate, bunastare si buna dispozitie; ea este savuroasa, substantiala, placuta si hranitoare. Hrana amara, acida, prea sarata, iritanta, prea condimentata, cea care declanseaza durere, dezordini fizice si mentale este RAJASICA. Hrana TAMASICA este cea care si-a pierdut valoarea (fiarta mai mult de 3 ore) care este insipida, alterata sau conservata, fetida, resturile lasate de cineva, hrana impura". 

Regimul alimentar al yoghinului trebuie sa fie esential SATTVIC: cereale (grîu, orez, orz, etc), lapte, unt clarifiat, fructe, miere, apa pura de ploaie. De asemenea HATHA YOGA PRADIPIKA mentioneaza: "Yoghinul nu trebuie sa-si umple niciodata stomacul mai mult de trei sferturi, lasînd un sfert gol pentru circulatia aerului." 

Chiar si caracterul poate fi transformat dupa felul de mîncare si modul în care o consumam. Omul este singura fiinta care manînca si atunci cînd nu-i este foame. Exista de asemenea foarte multi oameni care traiesc pentru a mînca în loc sa manînce pentru a trai. Cei ce

manînca doar pentru placerea grosiera de a mînca, se hranesc în exces si ajung sa sufere de boli la nivel digestiv. 

Yoghinii realizeaza în orice actiune echilibrul, asa ca ei manînca numai pentru a-si sustine din punct de vedere energetic, corpul fizic. Ei nu manînca nici prea putin nici prea mult. 

In concluzie, SAUCHA reprezinta activitatea de purificare realizata la toate nivelele fiintei insistînd în special pe puritatea mentala. PATANJALI în YOGA SUTRAS capitolul 2 SUTRA 41, afirma: "Prin practica puritatii mentale se dobîndeste fericire, focalizarea mintii, control al mintii, viziunea Sinelui". 

SANTOSA (multumirea)

PATANJALI afirma în YOGA SUTRAS, cap. 2: "Din multumire izvoraste suprema fericire". Ea nu este pur si simplu o acceptare pasiva a împrejurarilor în care te afli, ci mai degraba o aprobare activa a fiintelor care te înconjoara, o aprobare activa a împrejurarilor, pentru a te folosi la maximum de ele, chiar daca la prima vedere par nefavorabile. 

Ca modalitate practica de antrenament implica sa fim hotarîti sa transformam în bine orice s-ar întîmpla, fiind mereu multumiti de oameni si de evenimente. In acest sens este util sa cream o imagine mentala despre noi ca persoane multumite si fericite, care vad mereu partea frumoasa a lucrurilor. 

Prin practica lui SANTOSA, yoghinul ajunge sa traiasca în permanenta o stare de plenitudine si bucurie pentru ceea ce el are si ceea ce el este fara ca nici o forta exterioara sau conflict interior sa îi umbreasca armonia. El nu trebuie sa îsi conditioneze fericirea de dorinta obtinerii vreunui lucru. Deoarece agitatia mentalului creeaza întotdeauna noi dorinte, aceasta speranta de fericire nu s-ar putea împlini decît partial si temporar. Aceasta implica de asemenea sa traim mereu în prezent fara a ne risipi în mod aberant potentialul energetic cu reprosuri si regrete lipsite de sens legate de trecut sau în imaginatii fanteziste legate de viitor. Aceasta multumire nu trebuie sa fie zdruncinata de nici un esec, caci pastrînd aceasta atitudine orice esec poate fi transformat într-o victorie stralucita. De asemenea, ea implica o egalitate în spirit la succes si la insucces. In BHAGAVAD-GITA, cap.2, KRISHNA îi spune lui ARJUNA: "Cînd un om, o PARTHA, elimina din mintea sa toate dorintele si cînd este satisfacut în Sine prin sine, se spune ca este ferm în întelegerea sa.""Cel care nu se implica în suparari si nu se complace în placeri, cel care a parasit orice dorinta, atractie, teama si mînie, acela este ferm în întelepciunea sa.""Cel pe care nici un lucru exterior nu-l afecteaza fie ca dobîndeste binele sau raul, care nu uraste si nu se complace în bucurii efemere, acela este ferm în întelepciunea sa." 

Cînd yoghinul nu mai este supus valurilor emotiei care îl ridica sau îl coboara deoarece el transcende alternantele si schimbarile exterioare si cînd poate pastra un echilibru interior în mijlocul loviturilor neprevazute ale vietii, atunci el a atins starea de egalitate a spiritului, absolut necesara pentru a traversa demn si glorios toate obstacolele ce apar în calea evolutiei sale spirituale. 

O fiinta a carei minte nu se pastreaza într-o stare de multumire nu se poate concentra. Yoghinul ajunge sa nu simta lipsa tuturor lucrurilor suplimentare si atunci el este în mod natural multumit. Un om multumit a atins plenitudinea pentru ca aceasta înseamna ca el cunoaste si traieste iubirea fata de Divin si îsi împlineste astfel menirea sa. El este o fiinta binecuvîntata pentru ca el cunoaste adevarul si fericirea. Multumirea si linistea sînt stari ale mintii. Diferente

superficiale pot sa se nasca între oameni din cauza rasei, a credintelor, a conceptiilor lor etc. Diferentele creeaza tensiuni si apoi trezesc conflicte constiente sau inconstiente care distrag si perturba mintea. In aceste stari mintea îsi pierde capacitatea de focalizare si pacea. Atunci cînd flacara spiritului nu pîlpîie în vîntul dorintei, apar multumirea si linistea. 

Nemultumirea este unul din voalurile lui AVIDYA (ignoranta), trebuind prin urmare sa fie îndepartata, deoarece ea provoaca multe complexe indezirabile si induce o stare de boala psihica, iar daca mintea este bolnava, nici o practica spirituala nu este posibila. 

In meditatie constiinta trebuie eliberata de toate erorile mentale, voalurile si complexele, prin urmare fiinta trebuie sa practice SANTOSA (multumirea). Fericirea care rezulta de aici este neegalata. Ca rezultat al acestui lucru, fiinta poate ajunge la nivele foarte profunde în meditatie. In absenta multumirii, diferitele complexe mentale ies la iveala si o astfel de persoana este nepregatita pentru o practica spirituala. Prin practica lui SANTOSA se ajunge la o stare de fericire interioara nelimitata indiferent de functiile exterioare. Un întelept contemporan a spus în momentul în care a fost constrîns sa traiasca în conditii foarte grele:"Ma puteti arunca si în infern dar nu veti putea lua niciodata paradisul din mine". 

Un alt mare maestru yoghin a fost întrebat:"In ce consta practica YOGA pe care o desfasurati?"El a raspuns simplu:"Cînd îmi este foame manînc, cînd sînt obosit ma culc.

 Aceasta reprezinta starea de totala multumire si acceptare a mediului exterior si a ta însuti

si a propriei realitati interioare." 

TAPAS 

Cuvîntul TAPAS este derivat din radacina TAP care înseamna "a arde", "a izbucni în flacari", "a straluci","a suferi de durere" sau "a fi mistuit de foc". El înseamna deci un efort ardent realizat la toate nivelele în orice circumstanta pentru a realiza un scop clar în viata. TAPAS implica purificare, autodisciplina si austeritate. Intreaga stiinta a construirii unui caracter sau a unei personalitati poate fi privita ca o practica a TAPAS-ului. TAPAS reprezinta un efort constient pentru a arde toate dorintele care ne împiedica pe drumul catre scopul propus, este efortul de a atinge fuziunea ultima cu Divinul. Insa este foarte important sa constientizam profund scopul pentru care realizam TAPAS ul. Un scop spiritual va face viata pura, elevata, divina. Fara un asemenea scop nici o actiune nu are valoare. Inteleptii yoghini afirma ca viata fara TAPAS este ca o inima fara iubire. Fara TAPAS mintea si inima nu pot fuziona în Divin. 

TAPAS-ul este de 3 feluri; el se poate referi la corp (KAYIKA), la vorbire (VACHIKA) sau la minte (MANASIKA). Continenta (BRAHMACHARYA) si non-violenta (AHIMSA) sînt TAPAS-uri pentru corp. A folosi numai cuvinte care nu aduc raul unei fiinte, a vorbi despre adevar, a recita imnuri de slava lui Dumnezeu si a nu vorbi de rau despre altii, sînt TAPAS-uri ale vorbirii. A dezvolta o atitudine mentala în care sa se ramîna linistit si egal în bucurie sau durere, a pastra în permanenta un autocontrol sînt TAPAS-uri ale mintii. TAPAS-ul se realizeaza atunci cînd cineva actioneaza fara nici un motiv egoist sau speranta de recompensa, cu credinta de nezdruncinat ca nici macar un fir de iarba nu se poate misca fara vointa lui Dumnezeu. 

TAPAS-ul confera întotdeauna o mare forta însa atunci cînd ea este utilizata în scopuri egoiste nu face decît sa ne înlantuie si mai mult în lanturile iluziei. Prin TAPAS yoghinul capata

forta în corp, în minte si în caracter. El dobîndeste curaj si întelepciune, integritate, fermitate si simplitate. 

TAPASYA înseamna energie produsa de foc. Ea este o purificare prin foc ceea ce înseamna efortul de a duce fortele contradictorii la o diferenta de potential foarte mare pentru ca apoi, prin alaturarea lor, sa se creeze o foarte mare energie. In comentariul sau la YOGA SUTRAS a lui PATANJALI, înteleptul yoghin VYASA spune: "TAPAS este producerea extremelor: foame si satietate, frig si cald, a sta în picioare si a sta jos, nemiscare si miscare în conformitate cu anumite procedee ca impuneri corporale, post." 

Anumite persoane practica o cale spirituala dar în momentul în care intervine un anumit discomfort sau este necesar sa fie facut un efort mai mare, abandoneaza. Evitarea constanta a discomfortului nu este o atitudine spirituala. Aceasta nu implica neaparat sa traim în conditii foarte dificile dar în momentul în care asemenea situatii se creeaza, cînd nu ai ce mînca sau cînd trebuie sa dormi pe pamîntul gol sau sa muncesti foarte mult trebuie sa fi capabil sa depasesti aceste situatii cu exact aceeasi atitudine si sentiment pe care-l ai cînd traiesti în confort. 

Evident, prin aceasta atitudine noi vom genera o stare SATTVICA (de echilibru) In fiinta, acceptînd iluzia indiferent cum s-ar manifesta. Despre o asemenea stare SHANKARA spune: "Cel care îl cunoaste pe ATMAN (Sinele Suprem Individual) nu se identifica cu corpul sau. El ramîne în acesta ca într-un vehicul; daca oamenii îi creeaza conditii de confort si lux, el se va bucura de acestea si se va juca cu ele ca un copil. El poate purta haine costisitoare sau zdrente. El poate parea un nebun sau un copil; uneori el se poate purta ca un întelept. Uneori este tacut, alteori atrage în jurul sau foarte multi oameni. Uneori oamenii îl onoreaza cu maretie, alteori îl insulta sau îl ignora. El nu are nici o bogatie si totusi este mereu multumit. El actioneaza si totusi nu este înrobit de actiune. El pare a fi o fiinta individuala si totusi este prezent în toate lucrurile, pretutindeni. "Toate lucrurile realizate prin TAPAS reprezinta de fapt eforturi de a distruge limitarile create de prejudecati. Acestea ne programeaza comportamentul iar noi devenim incapabili de a realiza lucruri cu adevarat profunde datorita acestor determinari. Doar prin distrugerea cauzelor ce creaza aceasta limitare ne putem elibera de ea. Omul este înlantuit de inimaginabil de multe lucruri ireale, iluzii, fantezii. Acestea se sedimenteaza deseori pîna în straturile profunde ale subconstientului si sînt foarte greu de eliminat fara un efort considerabil, însotit de o permanenta constientizare a scopului ultim. Uneori oamenii încearca sa gaseasca moduri prin care sa-si schimbe viata si astfel ei îsi schimba meseria, îsi fac noi prieteni, dar, aparent paradoxal, dupa foarte putin timp ei se întorc la aceleasi activitati cotidiene, aceleasi emotii, aceeasi atitudine negativa, aceleasi consideratii interioare, aceleasi prejudecati, aceleasi tensiuni, aceeasi suferinta. Acest lucru se întîmpla pentru ca oamenii nu cauta sa înteleaga cauza de unde toate acestea vin. Efortul realizat prin TAPAS si în general prin toate regulile de YAMA si NIYAMA nu reprezinta atitudini care sa modifice lucrurile la suprafata ci ele actioneaza direct la nivelul cauzei, gasind si eliminînd apoi impresiile, atitudinile si reactiile de baza care genereza suferinta. 

TAPAS-ul implica de asemenea ardoarea în convingeri, încrederea totala care ne permite sa atingem obiectivul urmarit în timpul antrenamentului. 

Practica tacerii (MAUNA) este o forma de TAPAS cu rezultate deosebit de profunde. Ea ne permite conservarea energiilor psihice, amplificarea stapînirii de sine, o mai mare profunzime la nivel mental. Ea poate fi realizata o zi pe saptamîna sau numai cîteva ore pe zi. Uneori cuvîntul TAPAS se traduce prin devotiune, adica dorinta fierbinte de a atinge un scop înalt. 

Alte forme de TAPAS pe care este indicat sa le realizeze oricine sînt: 1) hotarîrea ca pentru o anumita perioada de timp sa ne abtinem de la unele placeri

obisnuite cum ar fi: zaharul în ceai, dulciuri, prajituri, înghetata, bomboane etc. Aceasta ne va elibera de sclavia unei placeri devenita obisnuinta.

2) hotarîrea de a ne începe activitatea zilnica cu o ora mai devreme decît de obicei. 

Putem gasi nenumarate alte exercitii prin care un act definit al vointei va fi utilizat pentru a învinge o înclinatie naturala. Un pas superior în realizarea TAPAS-ului îl reprezinta pastrarea continua a unor atitudini echilibrate în orice situatie. De exemplu, a vorbi cu masura atunci cînd cei din jurul nostru se agita si vorbesc inutil este mult mai valoros decît a nu vorbi atunci cînd esti izolat. 

In YOGA SUTRAS (cap. 2 sutra 43) PATANJALI spune: "Prin TAPAS se distrug impuritatile si se dobîndeste perfectiunea corpului si a organelor de simt." Meditatia necesita un corp perfect si organe de simt care sa functioneze perfect. O meditatie care se întinde pe durata a mai multor ore este un lucru obisnuit si deci PATANJALI recomanda ca organele de simt si corpul sa functioneze perfect, pentru a putea practica meditatia. Nu trebuie sa existe stînjeneala sau discomfort în timpul meditatiei din cauza slabiciunii unui organ. Toate functiile corpului, cum ar fi respiratia, circulatia sîngelui, digestia, secretiile etc., trebuie sa se desfasoare perfect si pentru aceasta este necesar sa se practice TAPAS-ul. El implica supunerea corpului la austeritati, astfel încît el sa poata îndura caldura, frigul, otrava si asa mai departe. Pentru meditatie este necesar un corp puternic. Impuritatile fizice trebuie îndepartate din creier, ochi, urechi, nas, piele etc. Exista 5 tipuri de austeritati:

1) Expunerea corpului la soare pentru a face pielea rezistenta;2) Supunerea corpului la caldura focului pentru a face pielea subtire si maronie;3) PRANAYAMA se face pentru a crea caldura în corp;4) Trebuie întetit focul concentrarii asupra unui singur punct;5) Focul postului.

 Aceste 5 focuri îndeparteaza toxinele si întaresc corpul, astfel încît el devine apt pentru

meditatie.Pentru un yoghin avansat, continenta si practicile TAPAS-ului ajung sa fie realizate fara

efort deoarece însasi natura profunda a unei astfel de fiinte a fost eliberata de prejudecatile limitatoare cu privire la confort si placere. Privita din exterior, atitudinea unei asemenea fiinte ilustreaza un autocontrol perfect. De exemplu, într-o situatie nefavorabila, yoghinul nu se enerveaza. In realitate nu este vorba despre un autocontrol ci mai degraba de manifestarea naturii sale interioare, calma si egala în permanenta. Pentru o asemenea fiinta acesta nu mai este un TAPAS deci nu mai este o restrictie deoarece el s-a ridicat deasupra ei. Prin practicarea consecventa a acestor principii se dobîndeste starea de libertate neconditionata care ne face sa nu le mai simtim ca reguli stricte venind din afara noastra, ci sa fie manifestate prin însasi natura noastra interioara. 

Sfîntul Serafim de Sarov a stat timp de trei ani doar în genunchi rugîndu-se la Dumnezeu. Cînd cineva i-a admirat vointa si stapînirea de sine, acest sfînt i-a raspuns: "Nu as fi putut sta în felul acesta nici macar o ora fara ajutorul lui Dumnezeu." 

SVADHYAYA SVA înseamna "Sine" si ADHYAYA înseamna "studiu" sau "educatie". Educatie

înseamna conturarea si înflorirea celor mai bune aspecte care exista într-o fiinta. SVADHYAYA înseamna deci "educatia Sinelui". SVADHYAYA este diferita de învatarea obisnuita realizata

prin audierea unui text în care vorbitorul îsi expune propria învatatura în fata ignorantei celor care îl asculta. 

Cînd o persoana realizeaza SVADHYAYA, cel care vorbeste si cel care asculta au aceleasi aspiratii, dragoste si respect reciproc. Gîndurile înnobilatoare ce se nasc în SVADHYAYA sînt preluate de cel ce le receptioneaza astfel încît ele devin o parte din propria sa viata si fiinta. Cel care practica SVADHYAYA la modul profund face din urmarirea propriilor sale trairi un fel de citire a propriei sale carti a vietii, iar din raspunsul la aceste trairi si din capacitatea sa de a actiona, un fel de scriere si revizuire a cartii sale. El realizeaza astfel o transformare ampla. El începe sa înteleaga ca întreaga creatie este facuta pentru BHAKTI (adoratie) si nu pentru BHOGA (placere), ca întreaga creatie este divina, ca Divinitatea este în interiorul sau si ca energia care actioneaza în el este de aceeasi natura cu aceea care actioneaza în întregul Univers. 

SVADHYAYA reprezinta studiul asupra unui subiect care este baza sau cauza tuturor celorlalte subiecte sau actiuni si care ea însasi nu mai are nici o alta cauza. Studiul cartilor sacre ale lumii îi vor permite cautatorului spiritual sa se concentreze mai usor si sa rezolve dificilele probleme ale vietii atunci cînd ele apar. El va elimina ignoranta si va putea aduce în el si în ceilalti cunoasterea. Ignoranta nu are început dar are un sfîrsit. Pentru cunoastere exista un început dar niciodata un sfîrsit. 

Prin SVADHYAYA yoghinul întelege natura profunda a sa si realizeaza comuniunea cu Divinul. Cartile sacre profund spirituale ale lumii exista pentru a fi citite de toti. Ele sînt revelatii divine si de aceea nu trebuie sa fie citite numai de membrii unei singure credinte. Asa cum albina culege nectarul din diferite flori, tot astfel un aspirant veritabil catre spiritualitate asimileaza si traieste învatatura celorlalte credinte, ceea ce-i va permite sa aprecieze, sa înteleaga si sa traiasca mai bine propria sa credinta. Filologia nu este un limbaj ci o stiinta a limbajelor si a cuvîntului. Studiul ei îi permite elevului sa învete mai bine propriul sau limbaj. In mod similar, YOGA nu este o religie în sine; ea este stiinta religiilor, studiul si practica ce permit unei fiinte sa-si aprecieze mai bine propria sa credinta. 

In general, pentru un yoghin, SVADHYAYA înseamna studierea textelor traditionale ce vorbesc despre eliberare si divinitate. Toate tratatele esentiale care analizeaza diferitele aspecte si ramuri din YOGA trebuie sa-i devina cunoscute. De multe ori, aceste texte sacre erau memorate în întregime în scolile de YOGA si de filosofie din Orient. Textele sacre si învataturile deosebit de valoroase cu privire la practica YOGA erau rareori tiparite, ele fiind transmise pe cale orala sau prin manuscrise. Cei ce practica SVADHYAYA nu trebuie sa se limiteze numai la modul intelectual vag si confuz de a întelege aceste texte ci trebuie sa încerce totodata sa simta încarcatura spirituala pe care acel text o emana. Aceste texte ce reprezinta întotdeauna revelatii divine au o forta cu totul aparte pentru ca prin ele se poate evoca însasi prezenta divina. Privite în acest sens, ele sînt cai de a ajunge la Dumnezeu. De altfel, multe dintre aceste texte sînt redate ca dialoguri între încarnarea Principiului Suprem Masculin si a celui Feminin , între zei si zeite, între zei si oameni care au atins un înalt nivel de evolutie. Intotdeauna profunzimea adevarurilor enuntate în aceste carti sînt de natura sa schimbe adînc constiinta celui ce se apleaca cu interesul cuvenit asupra lor. 

O reflectie constanta si profunda asupra acestor texte pregateste spiritul pentru întelegerea adevarurilor ultime, trezeste si întretine aspiratia de a realiza scopul ultim. Ea elibereaza spiritul de semiconstienta sa si de orizonturile sale limitate, cufundîndu-l în preocuparile spirituale pîna în momentul în care aspirantul se va putea dispensa de toate ajutoarele exterioare si va putea gasi în el însusi întreaga cunoastere. In anumite texte yoghine se spune ca adeptul poate sa renunte la

toate cartile, chiar si la scrierile sacre doar în momentul în care le-a asimilat perfect. Invataturile sacre vedice sînt numite SRUTI si ele sînt privite din doua puncte de vedere:

1) Ca obiect de studiu;2) Ca o culegere de formule sacre a caror recitare constituie ea însasi un act de adorare. In

acest al doilea caz SVADHYAYA include repetarea orala sau mentala a unor formule sau MANTRA-e. In aceste BIJA sau "seminte verbale" se spune ca sînt condensate toate VEDA-ele. Ele sînt nucleul din care totul emana si catre care totul converge, iar recitarea lor de catre cei care înteleg semnificatia lor profunda este echivalenta si chiar întrece ca valoare citirea textelor vedice în toata extensia lor. 

SVADHYAYA implica lectura spirituala într-o stare de elevare a constiintei a unor texte sacre, cum ar fi: SHIVA SAMHITA, HATHA YOGA PRADIPIKA, YOGA SUTRAS a lui PATANJALI, VIJNANA BHAIRAVA TANTRA, SHIVA SUTRAS, GHERANDA SAMHITA, cele patru evanghelii din Noul Testament. 

ISHVARAPRANIDHANA  

ISHVARA înseamna "Dumnezeu", iar PRANIDHANA înseamna "devotiune neîntrerupta" sau "daruire de sine". ISHVARAPRANIDHANA înseamna consacrarea actiunilor, a trairilor, a gîndurilor si aspiratiilor catre Dumnezeu. Cel a carui minte si inima vor fi mereu pline de iubire fata de Dumnezeu, nu va mai fi tulburat de mîndrie sau de dorinta puterii, eliminînd din mintea sa orice gînd egoist. 

ISHVARAPRANIDHANA, prin unirea mintii cu inima în Divin, confera energie, putere mentala si iluminare spirituala. Prin adoratie, mintea este golita de dorinte si devine plina de gînduri pentru Dumnezeu. Intotdeauna actiunea reflecta personalitatea unei fiinte mult mai bine decît cuvintele sale. De aceea yoghinul învata sa-si dedice toate actiunile Divinului si astfel ele reflecta Divinitatea în el. 

Cuvîntul ISHVARA înseamna si cel ce reprezinta ultimul stadiu sau nivel din orice ierarhie, atît universala cît si individuala. Astfel, cuvîntul nu se refera numai la Fiinta Suprema ci si la Sinele Divin Individual- ATMAN. Aceasta disciplina a fost uneori definita ca devotiune fata de un ideal. 

ISHVARAPRANIDHANA este o practica ce trebuie realizata în fiecare clipa. O forma de început consta în rostirea unor rugaciuni la începutul fiecarei zile sau în momentele mai deosebite precum si înaintea fiecarei mese. Stadiul cel mai înalt în realizarea lui ISHVARAPRANIDHANA are ca efect cunoasterea nelimitata a tot ceea ce exista, dar aceasta cunoastere nu este primita din exterior. ISHVARA manifesta aceasta cunoastere, iar un aspirant care a atins cea mai înalta stare de constiinta este în legatura cu toata cunoasterea. Aceasta daruire de sine lui Dumnezeu nu trebuie nici sa se transforme într-un abandon pasiv, nici sa devina o scuza pentru indolenta, pentru ca în nici un moment yoghinul nu trebuie sa paraseasca energia sa de actiune-VIRYA. Din contra, aceasta daruire permite YOGHINULUI sa împinga la maxim eforturile sale fara sa se exalte în fata succesului sau sa se descurajeze în fata obstacolelor, pentru ca el are în permanenta în fata modelul Divin.